Anxietatea dentară – cum ne depășim frica de stomatolog?
Anxietatea dentară, cunoscută și sub numele de fobie dentară, este o afecțiune în care pacienții au o frică debilitantă de stomatolog. Persoanele care suferă de anxietate dentară sunt conștiente de faptul că teama lor este irațională, dar nu reușesc să gestioneze această frică. Aceștia pot fi atât de panicați ideea de a merge la stomatolog, încât vor merge doar atunci când sunt forțați de o durere de nesuportat.
Alte semne ale anxietății dentare includ:
Sentimente de nervozitate în sala de așteptare
Sentimente de neliniște intensă la gândul că medicul stomatolog va folosi instrumente ascuțite în gură în timpul tratamentului
Reacții fizice la gândul vizitei la cabinetul stomatologului
Probleme de somn în noaptea dinaintea unei consultații stomatologice
Uneori, anxietatea dentară poate deveni suficient de severă pentru a fi considerată patologică. Pacienții care consideră că anxietatea lor dentară le împiedică grav funcționarea normală pot beneficia de tratament psihiatric.
Cauzele anxietății dentare
Pacienții de toate vârstele și din toate mediile sociale pot prezenta anxietate dentară, această reacție fiind determinată de o multitudine de factori, de la teama de anestezie, teama de injecții, teama de durere, sentimente de jenă și sau de neajutorare. În această situație, pacienții ar trebui să fie deschiși și sinceri cu medicul dentist cu privire la fricile lor, deoarece acesta este primul pas către gestionarea anxietății dentare. Comunicarea este esențială pentru o relație de durată între medicul stomatolog și pacient.
Confruntarea cu anxietatea dentară
Primul pas în gestionarea anxietății dentare este găsirea medicului stomatolog potrivit. Adesea, pacientul convine cu medicul să folosească un semnal dacă acesta are nevoie de o pauză în timpul intervenției. Alții pot beneficia de distragerea atenției cu ajutorul unor lucruri precum purtarea căștilor sau ocuparea mâinilor.
În plus, pacienții ar trebui să informeze medicul dacă sunt deosebit de sensibili la durere, chiar și cu anestezie locală. Aceștia nu trebuie să se simtă jenați să pună întrebări sau să fie deschiși cu privire la teama lor. Aceasta este singura modalitate de a dezvolta un plan individualizat de combatere a anxietății dentare.
Sedarea și anxietatea dentară
Unii pacienți cu anxietate dentară mai severă pot avea nevoie de măsuri de gestionare mai intensive. Acestea includ:
Analgezia relativă. Cunoscută și sub denumirea de „gaz de râs", analgezia relativă constă în faptul că pacienții primesc o combinație de oxigen și protoxid de azot prin intermediul unei măști. Acest tratament își face efectul rapid și, de asemenea, dispare rapid. Pacienții rămân treji, dar se simt relaxați pentru procedură.
Medicamente pentru anxietate. De obicei, medicația pentru anxietatea dentară se prezintă sub forma unei pastile. Acesta poate fi prescris fie de un medic stomatolog, fie de un medic generalist. Pacientul va lua o singură doză, cu acțiune scurtă, cu aproximativ o oră înainte de programarea la stomatolog.
Sedare conștientă. Sedarea conștientă este o formă de sedare intravenoasă administrată de un anestezist. Pacienții aflați sub sedare conștientă pot adormi într-un somn ușor, aceasta fiind cunoscută sub denumirea de „sedare crepusculară”.
Anestezie generală. Anestezia generală este cea mai intensă formă de sedare, administrată printr-o combinație de medicamente administrate intravenos și gaze inhalate. Pacienții sunt adormiți complet și vor necesita vizite pre- și post-operatorii.
În funcție de specificul procedurii sau de cerințele pacientului, echipa medicală lucrează îndeaproape cu pacienții pentru a lua măsurile adecvate pentru cea mai confortabilă experiență posibilă.
Copiii și anxietatea dentară
Nu este neobișnuit ca părinții să experimenteze anxietatea dentară din partea copilului lor. Părinții trebuie să rămână calmi, deoarece copiii vor simți orice anxietate manifestată de părinții lor. Părinții ar trebui să se abțină de la a le spune copiilor că ceva îi va durea sau va fi dureros și nici nu ar trebui să le promită o recompensă pentru vizita la stomatolog. Procedând astfel, copiii nu vor face decât să anticipeze ceva neplăcut și să acționeze în consecință. Deși este recomandat ca părinții să le povestească copiilor lor despre viitoarele consultații stomatologice, aceștia nu ar trebui să îi supraîncarce cu prea multe detalii despre ceea ce îl așteaptă în timpul procedurilor stomatologice. În schimb, părinții ar trebui să acorde prioritate sublinierii importanței igienei dentare pentru copiii lor.
Frica de stomatolog poate fi rezultatul unor experienţe negative din trecut sau pot fi influenţate de poveştile pe care pacienții le aud de la alţi oameni. Anxietatea legată de medicul stomatolog poate avea un impact negativ asupra sănătăţii orale şi generale a unei persoane. Dacă o persoană evită să meargă la cabinetul stomatologic din cauza acestei frici resimțite, aceasta poate duce la probleme dentare mai grave, care pot necesita tratament mai invaziv şi semnificativ mai costisitor. În plus, anxietatea poate avea un impact negativ asupra calităţii vieţii personale, limitând capacitatea de a mânca, de a vorbi normal sau de a zâmbi.