Cauzele parodontozei

Studiile arată că în timpurile noastre, peste 50% din populația adultă a Europei suferă de o formă a bolii parodontale, iar peste 10% din aceștia au dezvoltat de-a lungul vieții o formă gravă de parodontoză, soldată cu căderea dinților. Cel mai bun tratament pentru parodontoză este prevenția, însă, odată instalată, principalul scop al tratamentului devine controlul infecției. Dacă există simptome precum gingie inflamată care sângerează, respirație urât-mirositoare, dinți sensibili și slăbiți, nu trebuie amânată vizita la stomatolog. Tratamentele în stadii incipiente sunt mai ușor de efectuat, durează mai puțin și au un cost redus. Împreună cu o rutină zilnică riguroasă și igienizarea periodică a gurii, evoluția bolii parodontale poate fi încetinită.

Principala cauză a parodontozei este placa bacteriană. Oamenii sănătoși adăpostesc în cavitatea bucală peste 700 de tipuri diferite de bacterii care, în lipsa unei igiene orale periodice, se înmulțesc și se acumulează pe dinți, devenind periculoase pentru sănătatea orală. Alți factori care stau la baza apariției bolii parodontale:

• Factori genetici – studiile au arătat că peste 30% dintre persoanele care dezvoltă această boală parodontală au/au avut în istoricul medical al familiei cazuri de parodontoză

• Factori endocrini

• Boli profesionale

• Alimentație pe bază de zaharuri și amidon, băuturi carbogazoase,

• Obiceiuri vicioase (fumatul, consumul de alcool)

• Medicamentație (steroizi, antiepileptice, blocante ale ionilor de calciu, anticoncepționale orale, heparină, aspirina în doze mari, antinflamatorii nesteroidiene ș.a)

 Fiind o boală care evoluează lent, simptomele parodontozei pot fi ușor trecute cu vederea. În funcție de stadiu, acestea pot fi:

-        Respirație urât-mirositoare, însoțită de un gust neplăcut în gură

-        Acumularea de tartru pe dinți

-        Apariția spațiilor interdentare

-        Gingii retrase sau inflamate, de culoare roșu aprins sau violacee

-        Îndepărtarea gingiilor de dinți

-        Sângerarea ușoară a gingiilor

-        Durere la mestecat

-        Pierderea dinților

Ignorată, parodontoza nu numai că afectează gingia și poate cauza căderea dinților, ci poate afecta întreg organismul în mai multe etape. Așa cum a demonstrat Academia Americană de Parodontologie, parodontoza este în strânsă legătură cu:

1.      Problemele cardiace și cerebrale – studiile efectuate pe pacienți cu probleme cardiace care au suferit un atac cerebral ischemic acut au demonstrat faptul că aceștia aveau mai multe infecții ale cavității orale, fapt care ar putea crește riscul de atacuri cerebrale.

2.      Diabetul – predispoziția la infecții a diabeticilor poate favoriza apariția bolii parodontale și poate avea consecințe directe asupra creșterii glicemiei. Astfel, persoanelor care suferă de boală parodontală gravă le este foarte greu să controleze nivelul de zahăr din sânge.

3.      Afecțiunile respiratorii precum pneumonia – cauzate de aspirația bacteriilor din cavitatea orală în plămâni

4.      Cancerul – conform studiilor efectuate de Academia Americană de Parodontologie, bărbații cu parodontoza sunt mai predispuși să dezvolte cancer la ficat (49%), cancer pancreatic (54%) sau leucemie (30%).

5.      Nașterea prematură – femeile care suferă de parodontoză înainte de a rămâne însărcinate observă agravarea bolii după instalarea sarcinii. Schimbările hormonale suferite de organismul femeii însărcinate fac organismul mai susceptibil de inflamații și sângerări gingivale pe timpul sarcinii, iar anumiți patogeni orali cresc riscul de naștere prematură

Tratamentul pentru parodontoză implică o abordare multidisciplinară și individualizată care poate include mai multe proceduri și terapii în funcție de stadiul și severitatea bolii. Principalul scop al acestui tratament este de a curăța complet pungile parodontale formate în jurul dinților și de a preveni deteriorarea osului. Printre alte activități prinse în schemele de tratament pentru parodontoză menționăm:

-        Detartrajul – metodă prin care medicul stomatolog îndepărtează acumularea plăcii bacteriene și tartrul de pe dinți și de la rădăcini și îi tratează cu fluor.

-        Antibioticele, orale sau topice, pot ajuta la controlul infecției bacteriene și la tratarea gingiilor inflamate.

-        Intervenția chirurgicală (în cazul în care au avut loc pierderi de țesut sau osoase)

-        Terapia cu laser (menită să reducă mărimea buzunarelor parodontale și restaurarea țesutului conector)

-        Operația cu lambou (se fac incizii minuscule în gingie, astfel încât o secțiune de țesut gingival poate fi îndepărtată, expunând rădăcinile pentru o scalare și planare radiculară mai eficientă)

-        Grefă de țesut moale sau de os (în cazurile în care gingia este retrasă, poate fi nevoie ca o parte din țesutul moale deteriorat să fie consolidat; se preia o cantitate mică de țesut din palatul cavității bucale sau se folosește țesut dintr-o altă sursă donatoare și se atașează în locul afectat. Când se pierde osul din jurul rădăcinii dinților, adiția de os ajută la prevenirea pierderii dinților prin ținerea acestora în loc)

-        Regenerarea asistată a țesutului (prin plasarea unei țesături biocompatibile între osul existent și dinte care încurajează creșterea osului și a țesuturilor afectate)