Fracturile dentare – tipuri, simptome și tratamente
Fractura dentară este un eveniment traumatizant în urma căruia o bucată de dinte se detașează complet. Aceste fracturi pot fi nepenetrante sau penetrante, cazuri în care este nevoie de intervenție imediată. Fie că dintele se rupe sau se fisurează, este important să vă programați cât mai curând la un consult stomatologic pentru a stabili schema de tratament.
De cele mai multe ori, bucățile rupte de dinte pot fi lipite, dintele final funcționând ca unul normal. Dacă fisura nu este tratată la timp însă, fisurile pot progresa, ducând la infecții ale pulpei dentare sau ale țesuturilor înconjurătoare – lucruri care pot complica tratamentul, adesea dintele devenind imposibil de salvat.
Care sunt cauzele care favorizează fracturile dentare?
Consumul de alimente dure precum alunele sau nucile, acadelele și bomboanele etc.
Schimbări bruște de temperature la nivelul cavității bucale
Obturații mari care pot compromite rezistența dinților
Scrâșnirea sau încleștarea puternică și necontrolată a dinților
Dinți care au suferit tratamente endodontice (adică au nervul scos)
Tipuri de fracturi dentare :
1. Fractură dentară, fără pierdere de structură dentară. Nu este însoțită de dureri, dar se recomandă igienizări periodice însoțite de protecție cu fluor.
2. Fractură în smalț și dentină cu expunerea pulpei: pacientul resimte o mare sensibilitate. Ca și tratament, se va încerca îndepărtare apulpei coronare sau tratamentul cu hidroxid de calciu. Se poate recurge la extirpare de nerv și obturație de canal.
3. Fracturarea unghiului incizal: când un dinte frontal se poate ciobi. De obicei, această fractură nu cauzează durere și se poate ”repara” prin aplicarea unei obturații compozite estetice.
4. Fractură cuspizilor, în cazul molarilor și premolarilor. Pacienții pot resimți duureri când mușcă pe dintele respective sau pot avea o sensibilitate ridicată la rece. În acest caz este recomandată confecționarea unei coroane dentare sau al unui onlay dentar care acoperă doar suprafața ocluzală.
5. Fisură verticală a dintelui, care poate fi supragingivală sau subgingivală. Pacentul resimte o sensibilitate crescută la consumul de alimente reci, calde sau dulci. Dacă fisura a afectat și pulpa dentară, prima etapă a tratamentului este scoaterea nervului și obturația radiculară.
6. Fisură verticală totală a dintelui, pe toată lungimea dintelui ; poate dezvolta infecții și abcese la nivelul gingiei. Pot apărea dureri la masticație sau la atingerea dintelui. Se recomandă tratament endodontic.
7. Fractură radiculară verticală, care apare de la vârful rădăcinii și evoluează treptat spre coroana dintelui. Pot degenera în infecții ale osului alveolar sau în țesuturi. Se recomandă rezecțiile apicale ca să se mai poată salva părți din dinte.
8. Fractură alveolară, care apare la nivelul osului din vecinătatea dintelui implicat în traumatism. Se va observa modificarea osului.
Este important să înțelegem că fracturile dentare nu se vindecă în totalitate, spre deosebire de fracturile osoase. Unele fisuri vor continua să progreseze pereclitând sănătatea și stabilitatea dinților. Tratamentul elimină durerea și crează cel mai bun mediu ca fractura să nu se agraveze.
Astfel de fracturi sunt imprevizibile și de cele mai multe ori se pot întâmpla când te aștepți mai puțin. De aceea, se recomandă evitarea consumului de alimente dure, folosirea unui echipament de protecție corespunzător în timpul activităților sportive și purtarea unei gutiere speciale în cazuri de bruxism (scrâșnirea dinților în special în timpul nopții). De asemenea, se recomandă o vizită la cabinetul stomatologic la orice durere dentară care durează mai mult de 4 ore.