Ce duce la retragerea gingiilor?

Retragerea gingiilor, cunoscută și sub numele de recesiune gingivală, se referă la pierderea treptată a țesutului gingival, ceea ce duce la expunerea rădăcinilor dinților. Această afecțiune poate rezulta din diverși factori, inclusiv tehnici agresive de periaj, o igienă orală deficitară, boli parodontale și predispoziție genetică. Retragerea gingiilor se poate dezvolta de asemenea, din cauza schimbărilor hormonale, cum ar fi cele care apar în timpul sarcinii sau ale menopauzei, precum și a unor obiceiuri cotidiene precum consumul de tutun. Pe măsură ce țesutul gingival se retrage, acesta expune rădăcinile sensibile ale dinților, ceea ce duce la un risc crescut de carii dentare, sensibilitate la temperaturi calde și reci și la compromiterea zâmbetului.

Pentru a preveni retragerea gingiilor este esențial să abordați cauzele care stau la baza acestora și să adoptați practici adecvate de igienă orală, inclusiv periajul delicat, folosirea regulată a aței dentare și controale dentare de rutină. În plus, pot fi recomandate tratamente precum grefa gingivală pentru a reface țesutul gingival pierdut și pentru a proteja dinții și structurile înconjurătoare de daune suplimentare. Această afecțiune poate fi un proces gradual, adesea neobservat la început, și poate fi cauzată de factori precum boala parodontală, periajul agresiv, predispoziția genetică sau o igienă orală deficitară. Retracția gingiilor, o problemă dentară comună, poate fi cauzată de diverși factori:

• Bolile gingivale (gingivită și parodontită): gingivita, caracterizată prin inflamarea gingiilor, poate evolua spre parodontită dacă nu este tratată. Parodontita presupune pierderea osului și a țesutului gingival, ceea ce duce la retragerea gingiilor.

• Genetică: predispoziția genetică poate crește susceptibilitatea cuiva la boli gingivale și la retragerea ulterioară a gingiilor. Persoanele cu un istoric familial de probleme parodontale pot avea un risc mai mare.

• Periajul excesiv: periajul agresiv cu o periuță de dinți cu peri duri sau periajul prea puternic poate uza țesutul protector al gingiilor, contribuind în timp la recesiunea gingivală.

• Igiena orală deficitară: obiceiurile inadecvate de periaj și de utilizare a aței dentare permit acumularea plăcii și a tartrului de-a lungul liniei gingivale, ceea ce duce la inflamarea gingiilor și, în cele din urmă, la retracția lor.

• Modificări hormonale: Fluctuațiile hormonale din timpul sarcinii sau a menopauzei pot afecta sănătatea gingiilor, făcându-le mai predispuse la inflamație, respectiv retracție.

• Consumul de tutun: Fumatul sau utilizarea produselor din tutun nu numai că slăbește sistemul imunitar, dar restricționează și fluxul sanguin către gingii, afectând capacitatea acestora de a rezista la infecții și de a se vindeca în mod corespunzător.

• Bruxismul: scrâșnirea persistentă a dinților poate exercita o presiune excesivă asupra dinților și gingiilor, ceea ce duce la eroziunea smalțului și a țesutului gingival, ducând în cele din urmă la retracție.

• Traumatisme: leziunile gurii sau ale gingiilor, cum ar fi o lovitură la nivelul feței sau un accident, pot provoca deteriorarea structurilor de susținere a dinților, inclusiv a gingiilor, ceea ce duce la retracție în zona afectată.

Este important să abordați din timp retragerea gingiilor la un dentist sau la un parodontolog pentru a preveni alte daune și pentru a determina cel mai bun tratament în funcție de cauza și gravitatea afecțiunii.

Retracția gingiilor poate duce la diverse efecte secundare care afectează sănătatea dentară și bunăstarea generală. Una dintre cele mai frecvente probleme este sensibilitatea crescută a dinților, în special la stimuli calzi, reci sau dulci, deoarece rădăcinile expuse ale dinților sunt mai sensibile decât coroana acoperită de smalț.

Această expunere face, de asemenea, ca dinții să fie mai susceptibili la carii. În ceea ce privește aspectul, retracția gingivală poate face ca dinții să pară mai lungi, ceea ce ar putea afecta zâmbetul și încrederea în sine a pacientului. În plus, retracția gingiilor este adesea legată de boala gingivală, care se poate agrava în timp, ducând la probleme de sănătate orală mai grave, inclusiv pierderea dinților. Afecțiunea poate crea, de asemenea, buzunare între dinți și linia gingivală, favorizând dezvoltarea bacteriilor și accentuând declinul sănătății orale.

Cum se tratează retracția gingivală?

Retracția gingivală ușoară poate fi tratată de către medicul dentist prin curățarea în profunzime a zonei afectate. În timpul curățării în profunzime placa și tartrul care s-au acumulat pe dinți și pe suprafețele rădăcinilor de sub linia gingivală sunt îndepărtate cu grijă, iar zona expusă a rădăcinilor este netezită pentru a face mai dificilă atașarea bacteriilor. De asemenea, pot fi administrate antibiotice pentru a scăpa de orice bacterii dăunătoare rămase.

În cazul în care retracția gingivală nu poate fi tratată prin curățare în profunzime din cauza pierderii excesive de os și a buzunarelor prea adânci, poate fi necesară o intervenție chirurgicală la nivelul gingiilor pentru a repara daunele cauzate de recesiunea gingivală.

Ce tip de intervenție chirurgicală se folosește pentru tratarea retracției gingivale?

• Detartrajul cu fragment de țesut deschis și pilirea rădăcinilor: În timpul acestei proceduri, dentistul sau parodontologul pliază înapoi țesutul gingival afectat, îndepărtează bacteriile dăunătoare și apoi fixează bine țesutul gingival la locul său peste rădăcina dintelui, eliminând astfel pungile sau reducând dimensiunea lor.

• Regenerare: În cazul în care osul care susține dinții a fost distrus ca urmare a retracției gingivale, se poate recomanda o procedură de regenerare a osului și a țesutului pierdut. Ca și în cazul reducerii adâncimii buzunarelor, medicul dentist va împături țesutul gingival și va elimina bacteriile. Un material regenerativ, cum ar fi o membrană sau o grefă de țesut, va fi apoi aplicat pentru a încuraja organismul dumneavoastră să regenereze în mod natural osul și țesutul în zona respectivă.

• Grefă de țesut moale: Există mai multe tipuri de proceduri de grefă de țesut gingival, dar cea mai frecvent utilizată se numește grefă de țesut conjunctiv. În cadrul acestei proceduri, se taie un fragment de piele (numit și lambou) de la nivelul cerului gurii (al palatului), iar țesutul de sub fragmentul de țesut, numit țesut conjunctiv subepitelial, este îndepărtat și apoi cusut la țesutul gingival care înconjoară rădăcina expusă. După ce țesutul conjunctiv - grefa - a fost îndepărtat de sub fragmentul de țesut, acesta este cusut la loc. În timpul unui alt tip de grefă, numită grefă gingivală liberă, țesutul este prelevat direct de pe cerul gurii în loc de sub piele. Uneori, dacă aveți suficient țesut gingival în jurul dinților afectați, medicul specialist poate grefa gingie din apropierea dintelui și nu îndepărtează țesut de pe palat. Acest lucru se numește grefă pediculară.

Indiferent de simptomele pe care le resimțiti la nivelul dinților sau al gingiei, este important să vă adresați medicului dumneavoastră și să acționați cât mai repede pentru a vă păstra integritatea zâmbetului cât mai mult timp.