Fenomenul „gurii uscate”
Cu toții ne întâlnim cu fenomenul „gurii uscate” la un anumit moment din viață, în special în momente de nervozitate sau stres. Dacă această senzație însă se prelungește pe o perioadă mai lungă de timp, aceasta poate indica prezența unor probleme medicale grave. Lipsa salivei nu afectează doar la nivelul cavității bucale (lubrifierea cavității bucale, protejarea dinților de carii, prevenirea infecțiilor prin control bacterian) dar și la nivel digestiv (facilitarea procesului de masticație și înghițire ș.a)
Există câteva măsuri pe care le puteți lua pentru a ușura uscăciunea gurii - cunoscută și sub numele de xerostomie. Saliva este importantă pentru a vă menține sănătatea dinților și a gurii. Pentru a vă ameliora simptomele uscăciunii gurii:
Mestecați gumă de mestecat fără zahăr sau consumați bomboane fără zahăr pentru a ajuta fluxul de salivă. Limitați aportul de cofeină, deoarece cofeina vă poate face gura mai uscată.
Opriți folosirea unor ape de gură care conțin alcool, deoarece acestea vă pot usca gura.
Reduceți consumul de tutun
Sorbiți apă în mod regulat
Respirați pe nas, nu pe gură. Respirația pe gură poate contribui, de asemenea, la această problemă.
Folosiți un umidificator de cameră pe timpul nopții pentru a adăuga umezeală în aerul respirat
Stați departe de alimentele și băuturile care au mult zahăr sau cele care au mult acid, cum ar fi băuturile carbogazoase. Acestea vă cresc riscul de carii dentare.
Nu consumați alimente uscate, condimentate, sărate sau greu de mestecat, deoarece acestea pot provoca durere atunci când gura este uscată.
Periați-vă cu o pastă de dinți cu fluor - întrebați-vă medicul dentist dacă o pastă de dinți cu fluor pe bază de prescripție medicală vă poate ajuta. De asemenea, vi se poate prescrie un tratament de fluorizare
Vizitați-vă dentistul cel puțin o dată pe an pentru a depista și trata cariile dentare sau alte probleme dentare. Este posibil să fie nevoie să vă vizitați dentistul mai des, în funcție de nevoile dumneavoastră dentare.
Dacă acești pași nu vă ameliorează uscăciunea gurii, discutați în amănunt cu medicul dumneavoastră de familie sau cu medicul stomatolog. Cauza ar putea fi un medicament sau o altă problemă de sănătate. Medicamentele sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale gurii uscate. Uscăciunea gurii este un efect secundar comun al multor medicamente cu și fără prescripție medicală, inclusiv medicamente utilizate pentru tratarea depresiei, anxietății, durerii, alergiilor și răcelilor (antihistaminice și decongestionante), obezității, acneei, epilepsiei, hipertensiunii (diuretice), diareei, grețurilor, tulburărilor psihotice, incontinenței urinare, astmului (anumite bronhodilatatoare) și a bolii Parkinson. Gura uscată poate fi, de asemenea, un efect secundar al relaxantelor musculare și al sedativelor.
Uscăciunea gurii poate fi și un efect secundar al anumitor tratamente medicale. Afectarea glandelor salivare, glandele care produc saliva, poate reduce cantitatea de salivă produsă. De exemplu, afectarea ar putea proveni din radiațiile la nivelul capului și gâtului și din tratamentele de chimioterapie pentru cancer, a unei leziuni nervoase în zona capului, a gâtului și a unei intervenții chirurgicale. Nu trebuie uitate afecțiunile care duc la deshidratare, cum ar fi febra, transpirația excesivă, vărsăturile, diareea, pierderea de sânge sau arsurile.
De ce este gura uscată o problemă?
Pe lângă faptul că provoacă simptomele menționate mai sus, gura uscată crește riscul de gingivită (boala gingivală), carii dentare și infecții bucale, cum ar fi aftele. Gura uscată poate face, de asemenea, extrem de dificilă și dureroasă purtarea protezelor dentare.
Fără salivă, cariile dentare și bolile gingivale sunt mai probabile. Dacă aveți o gură uscată, pentru a combate cariile dentare și bolile gingivale, trebuie să fiți foarte atenți la respectarea unor bune obiceiuri de igienă orală: spălatul pe dinți de cel puțin două ori pe zi, după fiecare masă și înainte de culcare, folosirea aței dentare în fiecare zi, utilizarea unei paste de dinți care conține fluor și nu în ultimul rând, vizitarea periodică a medicului stomatolog.