Ce este gangrena și cum se tratează
Gangrena dentară constă în pierderea vitalității pulpei dentare prin mortificarea țesutului pulpei dentare, în urma unei infecții bacteriene. Cele mai frecvente simptome ale gangrenei dentare sunt: durerea, umflarea gingiei însoțită de sângerare și scurgeri purulente, gingie de culoare violacee, miros urât și un gust neplăcut în cavitatea bucală, colorație gri spre negru a dintelui sau absența sensibilității.
Etapele instalării gangrenei dentare (denumită și „gangrenă pulpară”) sunt:
existența unei carii agravate sau a unei leziuni la nivelul dintelui
răspândirea infecției și pătrunderea acesteia în structura interioară a dintelui prin carie sau prin leziune
declanșarea unui proces inflamator la nivelul pulpei dentare
apariția tumefacției și a durerii
diminuarea fluxului de sânge alocat pulpei dentare și limitarea necesarului de oxigen către fibrele nervoase
apariția necrozei pulpei dentare
Medicii specialiști au clasificat gangrena dentară în funcție de dimensiunea zonei afectate în gangrenă dentară parțială sau gangrenă dentară totală. Primul tip de gangrenă dentară afectează pulpa coronară, și anume pulpa situată cel mai superior, sub stratul de dentină. Gangrena dentară totală afectează întreaga pulpă dentară (atât porțiunea coronară cât și cea radiculară).
Cea mai frecventă cauză a apariției gangrenei este reprezentată de carii netratate corespunzător, care au avansat și au ajuns la dentină, respectiv pulpă. Un tratament corect al unei carii dentare previne instalarea gangrenei dentare. Alte cauze care pot determina formarea acestei afecțiuni dentare avansate sunt:
Parodontita netratată, care va forma pungi parodontale și care va favoriza ca bacteriile și agenții patogeni să ajungă la nivelul pulpei dentare
Traumatismele dentare netratate, care permit migrarea bacteriilor și generarea unei infecții.
Tratamente stomatologice efectuate necorespunzător (în cazuri foarte rare).
Diagnosticul gangrenei dentare se poate face prin intermediul radiografiilor. Astfel, medicul specialist poate să evalueze care este viabilitatea pulpei dentare. În funcție de aceasta, se poate stabili un plan de tratament. Medicul va alege întâi să îndepărteze țesutul neviabil infectat, curățarea și sterilizarea cavităților de la nivelul dintelui și obturarea canalului, urmată de refacerea coroanei dentare. În cazul în care acestea nu sunt eficiente, medicul poate sugera extracția dintelui. Dacă procesul infecțios trece în spațiul periodontal, atunci putem determina apariția unor complicații: abcesul dentar, formarea de granuloame, migrarea infecției la zonele învecinate și până la apariția fracturilor la nivelul dintelui afectat.
Orice tip de durere dentară trebuie evaluată cât mai curând de medicul stomatolog, astfel încât aceasta să nu stârnească complicații care pot avea efect în întregul organism uman.