Glosodinia: o afecțiune complexă și cu impact asupra calității vieții noastre
Glosodinia (cunoscută și sub numele de stomatodinie) este o tulburare cronică dificilă și inconfortabilă, care poate influența negativ calitatea vieții pacientului. Aceasta se manifestă printr-o senzație intensă de arsură localizată la nivelul limbii, obrajilor, gingiilor sau chiar în întreaga cavitate bucală și gât, fără o cauză clar identificabilă. Disconfortul resimțit este adesea comparat cu cel provocat de consumul de lichide fierbinți. Pe lângă durere, pacienții pot experimenta și alte simptome: gust metalic sau amar, amorțeală a limbii și furnicături (parestezii) difuze în cavitatea bucală.
Această afecțiune a fost asociată cu o varietate de condiții, precum menopauza, tulburările psihice, deficiențele nutriționale sau problemele stomatologice (în special senzația de gură uscată – xerostomie). Mai recent, unii specialiști au propus ca o posibilă cauză disfuncțiile sau leziunile la nivelul filetelor nervoase, însă această teorie rămâne, deocamdată, ipotetică. Cauza exactă a glosodiniei nu este cunoscută.
Tratamentul este, de regulă, complex și necesită adaptare individuală, deoarece simptomele pot varia considerabil de la un pacient la altul. Prin stabilirea unui plan terapeutic personalizat, simptomele pot fi ținute sub control, iar starea generală a pacientului poate fi îmbunătățită.
Care ar putea fi cauzele glosodiniei? Factori de risc și simptome
Determinarea exactă a cauzei glosodiniei este adesea dificilă. De-a lungul timpului, această afecțiune a fost corelată cu diverse condiții de sănătate sau cu schimbări fiziologice ale organismului. Atunci când nu poate fi identificată o cauză clară, vorbim despre glosodinia primară (sau idiopatică). În alte situații, când există un factor declanșator cunoscut – cum ar fi un deficit nutrițional sau un tratament oncologic – afecțiunea este clasificată drept glosodinie secundară.
Unii specialiști consideră că glosodinia primară ar putea avea legătură cu leziuni ale fibrelor nervoase periferice sau centrale. Pe de altă parte, glosodinia secundară este, de regulă, o manifestare asociată unei alte afecțiuni sistemice. Printre cauzele posibile se numără:
Xerostomia (gura uscată): cauzată de anumite medicamente sau de alte boli sistemice.
Tulburările psihice: cum ar fi anxietatea sau depresia.
Deficitele nutriționale: lipsa unor vitamine și minerale esențiale precum fierul, zincul, acidul folic (B9), tiamina (B1), riboflavina (B2), piridoxina (B6) și cobalamina (B12).
Problemele dentare: dinții malpoziționați pot irita mucoasa cavității bucale.
Leziuni nervoase: afectarea filetelor nervoase responsabile de percepția durerii și gustului.
Alergiile: reacții la alimente, aditivi, condimente sau mirodenii.
Boala de reflux gastroesofagian: acidul gastric poate ajunge în cavitatea bucală, provocând iritații.
Anumite medicamente: în special inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IEC), utilizați în tratarea hipertensiunii.
Ticuri nervoase: precum bruxismul (scrâșnirea dinților) sau mușcarea limbii.
Dezechilibre hormonale: în special cele asociate menopauzei.
Iritarea excesivă a cavității bucale: prin periaj dentar agresiv, utilizarea frecventă a apei de gură sau consumul excesiv de băuturi acidulate.
Glosodinia este o afecțiune cronică și, odată instalată, poate persista mulți ani. Simptomele pot apărea progresiv pe parcursul zilei, cu episoade de durere sau senzație de arsură, iar unii pacienți întâmpină dificultăți în a adormi. Disconfortul constant poate contribui la iritabilitate, schimbări de dispoziție, anxietate și chiar depresie.
Glosodinia afectează predominant femeile, în special după vârsta de 50-60 de ani. Debutul este de obicei spontan, iar până în prezent nu s-au identificat factori declanșatori clari.Totuși, cercetările sugerează că anumite condiții pot fi asociate cu un risc mai crescut de apariție a glosodiniei, printre care și pacienții care s-au confruntat cu: infecții recurente ale tractului respirator superior, intervenții stomatologice complexe în istoricul medical, alergii alimentare, administrarea unor medicamente, stres și tulburări emoționale.
Cele mai frecvente simptome clinice ale glosodiniei includ:
Senzație de arsură, localizată mai ales la nivelul limbii, gingiilor, palatului, obrajilor și gâtului
Furnicături în cavitatea bucală sau pe vârful limbii
Dureri difuze care se intensifică progresiv pe parcursul zilei
Senzația constantă de gură uscată
Alterarea gustului sau pierderea completă a percepției gustative (adesea cu un gust metalic persistent)
Durerea caracteristică glosodiniei are un tipar specific: este redusă sau absentă dimineața și se agravează pe parcursul zilei, ajungând să afecteze considerabil starea pacientului.
Cum evoluează glosodinia și ce complicații pot apare
Diagnosticul glosodiniei este adesea întârziat, uneori trecând ani până la recunoașterea corectă a bolii. În unele cazuri, simptomele pot dispărea spontan. Este important de menționat că, în general, glosodinia nu produce modificări vizibile asupra mucoasei orale (limbă, obraji etc.).
Complicațiile sunt în special legate de durerea cronică și include tulburări de somn, iritabilitate crescută, stări depresive sau dificultate la înghițire (denumită clinic - disfagie). Pacienții care prezintă dureri difuze în cavitatea bucală – la nivelul limbii, gingiilor sau obrajilor – sunt sfătuiți să consulte un medic cât mai curând posibil. Inițierea timpurie a tratamentului este esențială pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.
Primul contact medical va avea loc, de regulă, cu medicul de familie sau cu medicul stomatolog. Dacă simptomele persistă sau nu se ameliorează, pacientul poate fi direcționat către un specialist, cum ar fi dermatologul, otorinolaringologul (ORL), psihologul sau psihiatrul. Acest lucru se datorează faptului că glosodinia este o afecțiune complexă, adesea asociată cu diverse alte condiții medicale. Având în vedere durata limitată a consultațiilor și nevoia de a stabili rapid un diagnostic, este recomandat ca pacientul să se pregătească în avans, oferind medicului informații relevante despre simptomele resimțite, a medicamentelor utilizate sau a oricăror schimbări recente din viața personală sau profesională.
În prezent, nu există un test specific care să confirme cu certitudine diagnosticul de glosodinie. Investigațiile paraclinice sunt, în principal, orientate spre excluderea altor afecțiuni care pot produce simptome similare. Acestea sunt recomandate pe baza informațiilor obținute în urma anamnezei (totalitatea informațiilor obținute de medic de la bolnav sau însoțitorii acestuia, cu scopul stabilirii diagnosticului) și a examenului clinic și pot include:
Analize de sânge: hemoleucogramă completă, glicemie, dozări hormonale (în special hormonii tiroidieni), evaluarea funcției imunitare
Cultură microbiologică: pentru identificarea infecțiilor bacteriene sau fungice din cavitatea orală
Teste alergologice: utile în cazul suspiciunii de alergii alimentare sau alergii la materialele utilizate în proteze, plombe sau aparate dentare
Testări pentru reflux gastroesofagian
Chestionare psihologice: pentru evaluarea statusului psiho-emoțional
După confirmarea diagnosticului, medicul va elabora un plan terapeutic personalizat, cu scopul de a reduce simptomele și de a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.
Tratamentul glosodiniei trebuie personalizat, întrucât simptomele variază considerabil de la un pacient la altul. De asemenea, prezența altor afecțiuni, în special de ordin stomatologic, influențează în mod direct alegerea metodei terapeutice. Din acest motiv, identificarea unei cauze precise este esențială. În absența unei cauze clare, tratamentul este dificil, iar eficiența acestuia poate fi redusă. Este frecvent ca pacienții să încerce mai multe tipuri de tratamente înainte de a găsi o combinație care să le aducă rezultate satisfăcătoare. Evident, tratamentul se adaptează în funcție de eventualele probleme dentare sau afecțiuni generale asociate. De exemplu:
În cazul xerostomiei (gura uscată), se recomandă un consum crescut de lichide (evitând băuturile acide) și utilizarea unor produse care stimulează secreția salivară.
Dacă există suspiciunea unei infecții micotice (precum candidoza bucală), pot fi necesare biopsii pentru confirmare, urmate de administrarea de antifungice.
În prezența unor factori locali iritanți – cum ar fi dinții malpoziționați sau lucrări protetice incorect adaptate – este indicată corectarea sau îndepărtarea acestora.
Medicul va recomanda și măsuri care pot ajuta la reducerea disconfortului/ameliorarea simptomelor precum:
Evitarea temporară a apei de gură, gumei de mestecat, băuturilor acide (sucuri de fructe – în special citrice, băuturi carbogazoase, cafea), precum și a fumatului. Adițional, evitarea alimentelor condimentate, mentolate sau care conțin scorțișoară
Schimbarea pastei de dinți cu una hipoalergenică (schimbare care ar trebui menținută cel puțin două săptămâni pentru a observa posibile îmbunătățiri)
Revizuirea medicației curente, întrucât unele medicamente pot contribui la apariția glosodiniei (direct sau prin efectul de uscăciune bucală). În astfel de cazuri, pacientul ar trebui să discute cu medicul curant despre posibile alternative terapeutice.
Consumul de lichide în cantități mai mari pentru a menține hidratarea cavității bucale
Printre strategiile care pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor se numără:
Administrarea de capsaicină – pentru reducerea durerii
Suplimente cu vitamine din complexul B – utile în cazul unor deficiențe
Terapie cognitiv-comportamentală – recomandată mai ales când există anxietate sau depresie asociată
Utilizarea unor soluții speciale pentru clătirea cavității bucale
Administrarea de acid alfa-lipoic – un antioxidant puternic
Medicamente prescrise de medic în funcșie de cazul clinic precum antidepresive, anticonvulsivante sau antimicotice
Dacă niciuna dintre măsurile de mai sus nu are efect, iar cauza nu este una stomatologică, trebuie luată în calcul existența unei condiții sistemice care contribuie la apariția glosodiniei. Acestea pot include: diabetul zaharat, afecțiuni tiroidiene, deficiențe nutriționale, alergii alimentare sau Sindromul Sjögren (o afecțiune autoimună cronică în care sistemul imunitar al organismului atacă glandele exocrine, în special glandele salivare și lacrimale, ceea ce duce la uscarea gurii (xerostomie) și a ochilor (xeroftalmie). În aceste situații, sunt necesare investigații suplimentare și o abordare terapeutică interdisciplinară.
În prezent, nu există măsuri preventive specifice pentru a evita apariția glosodiniei. Totuși, anumite obiceiuri pot contribui la menținerea sănătății orale și la reducerea riscului de apariție a simptomelor:
Limitarea consumului de alimente acide și iritante
Renunțarea la tutun
Evitarea condimentelor agresive
Gestionarea eficientă a stresului și a eventualelor tulburări emoționale