Malocluziile dentare - Cauze și tratament

Una dintre problemele cu care se confruntă destul de des dantura umană este malocluzia dentară. Dantura reprezintă una dintre cele mai importante părți ale corpului uman, cu un rol extrem de important în mușcare, masticație, în vorbire dar și cu un puternic rol estetic. Malocluzia dentară, adică mușcătura strâmbă, poate fi de mai multe feluri, în funcție de poziționarea dinților. Ca oricare problemă dentară, și aceasta atrage după sine efecte neplăcute precum: dificultățile de vorbire, masticație incorectă care duce treptat la probleme digestive, apariția cariilor, mușcarea frecventă a interiorului obrajilor sau a limbii, apariția unor asimetrii la nivelul feței, durere la nivelul maxilarului, sau chiar parodontoză. 

Ce este malocluzia dentară?

Malocluzia dentară reprezintă o aliniere incorectă a dinților. Din cauza poziționării atipice, mușcătura nu se mai face corect între partea inferioară și cea superioară a gurii.

Tipuri de malocluzii dentare

Medicii stomatologi ortodonți clasifică această problemă dentară în:

·       Malocluzie clasa I - relația dintre maxilarul superior și cel inferior este echilibrată dar dinții sunt înghesuiți ori foarte spațiați;

·       Malocluzie clasa II - arcadele nu realizează o mușcătura potrivită, ceea ce înseamnă că dinții de sus sunt așezați peste dinții de jos, partea superioară fiind poziționată mai în afară iar cea inferioară rămâne nedezvoltată și mult situată posterior (aceasta este anomalia cea mai des întâlnită)

·       Malocluzie clasa III - această anomalie este întâlnită când maxilarul inferior se dezvoltă mai mult comparativ cu maxilarul superior, această formă fiind și cea mai greu de tratat.

Care sunt cauzele malocluziilor dentare?

De cele mai multe ori, mușcătura strâmbă este ereditară, însă există mai multe posibile cauze ale dezvoltării atipice ale celor două arcade și ale apariției malocluziei:

·       Palatoschizis sau despicătura vălului palatin;

·       Folosirea excesivă a suzetei chiar și după vârsta de 3 ani;

·       Obiceiul de sugere a degetului în copilărie;

·       Folosirea biberonului chiar și după vârsta de 3 ani;

·       Creșterea unor dinți în plus, lipsa unor dinți ori dinți cu forme atipice;

·       Aparat dentar folosit în mod incorect;

·       Lucrări dentare făcute necorespunzător;

·       Respirația făcută preponderent pe gură din cauza unor probleme medicale;

·       Fracturi ale mandibulei în urma unor accidentări;

·       Tumori la nivelul cavității bucale.

 

Cum se tratează malocluzia?

În zilele noastre, malocluziile dentare pot fi tratate cu ajutorul medicului ortodont care va realiza un plan personalizat (aparat dentar, extracție dentară sau intervenție chirurgicală) pentru nevoile fiecărui pacient în parte, fie adult, fie copil, având ca rezultat o mușcătură și o aliniere corectă a dinților.

La copii, dacă această problemă este depistată de la o vârstă fragedă, malocluzia poate fi tratată prin aplicarea unui aparat dentar, care va îndrepta dinții și îi va poziționa corect pe arcadă. La adulți, se pot remodela dinții printr-un aparat ortodontic mobil sau fix, prin realizarea unor extracții dentare sau chiar intervenții chirurgicale. Aceste tratamente diferă în funcție de vârsta pacientului, de severitatea anomaliei și de starea dinților. Fiecare tratament se aplică în urma unei consultații de specialitate prin care medicul va indica exact care este tratamentul pe care trebuie să îl urmeze pentru corectarea anomaliei.

Previous
Previous

Tratamentul cariilor de biberon

Next
Next

Ce este placa bacteriană și cum putem o putem evita?